run.jump.dance.smile.enjoy

‘Imagination will often carry us to worlds that never were, but without it we go nowhere’ – Carl Sagan

Categorie: ‘zilele cuvantului’

Ziua 5 – Holism

 
Terra
Din codru rupi o rămurea,
  Ce-i pasă codrului de ea!
  Ce-i pasă unei lumi întregi
  De moartea mea
! ”
George Cosbuc – ‘Moartea lui Fulger’

Intamplarea face ca la momentul actual sa am parte de educatie tehnica. Nu stiu daca, sau ce finalitate va avea. Tot intamplarea face ca, prima data  cand am avut contact cu termenul de holism aceasta sa fie intr-un mediu tehnic. Era definit atunci cam asa: ” care dobandeste prin structura proprietati noi fata de cele ale obiectelor componente „. (donez o bere celui care imi spune primul[personal sau public] sursa definitiei)

Timpul s-a scurs incet, iar eu am ajuns sa am parte de o intelegere  putin mai profunda despre ceea ce reprezinta conceptul de ‘holism’ .

Incearca pentru o clipa sa iti imaginezi infinitatea universului, sunt convins ca nu vei reusi sa o cuprinzi(eventual sa o accepti), totusi inchide ochii si incearca. Acum deschide-i si devino constient de dimensiunea ta in acest univers, ti se pare cumva ca esti mic si neinsemnat?

In cadrul acestui concept, de holism, universul este tratat ca si un intreg, un intreg atotcuprinzator, care studiat pe felii nu iti va oferi un raspuns complet la intrebare, dar care studiat nedivizat va reusi sa te satisfaca.

Viata si gandurile tale sunt parte componenta a acestui intreg si il pot afecta in orice masura.

In unele culturi ale lumii, realitatea inconjuratoare este tratata ca si cum in fiecare parte a sa se regaseste intr-o oarecare forma intregul univers. Totul este continuu, intrepatruns de aceeasi tesatura a Creeatiei.

Universul nu se va sfarsi odata cu tine, dar in mod cert ii pasa de existenta ta.

Intregul nu e acelasi daca tu existi sau nu, daca tu gandesti sau nu, esti important pentru intreg, invata sa te respecti.

Daca nu lumii, atunci universului ii pasa de moartea mea.

Ziua 4 – Abstract

Abstract

 

 

Omul are o astfel de predilectie pentru sisteme si deductii abstracte incat este gata sa distorsioneze adevarul intentionat, este in stare sa nege evidenta simturilor sale numai pentru a-si justifica logica” – Fyodor Dostoyevsky

Nu, nu l-am citit inca pe Dostoyevsky, dar gasesc un valoros adevar in spusele sale de mai sus.

Oamenii sunt singurele fiinte cu capacitatea de a emite ganduri abstracte(sau asa credem noi).

Accesul nostru la cunoastere incepe pe drumul abstractului, asa suntem construiti, altfel nu putem intelege nimic din ceea ce ne inconjoara.

Cat de adanc este inscris in genele tale conceptul de cantitate, sa numeri, cat de natural ti se pare?

Orice lucru neinteles, orice problema nerezolvata cunoaste mai intai o modelare matematica in mintea noastra. Doar folosind acest model suntem in stare sa lucram, doar folosindu-ne de el putem intelege si rezolva problema. Ti se intampla asta fara sa fii constient de fiecare data.

Fiecare stiinta are propriul sau aparat matematic folosit pentru a-i rezolva problemele, pentru a-i atinge culmile.

Nu este modalitatea cea mai usoara, cere mult efort, chiar din partea celor pasionati. Oare de ce?

Voi apela din nou la mitologie pentru a primi un raspuns.

Copacul vietii si copacul cunoasterii sunt doua motive prezente in aproape toate culturile lumii. Peste tot cu acelasi substrat.
Voi folosi drept exemplu mitologia crestina, deoarece consider ca este cea mai cunoscuta de catre voi.
Eva a muscat din fructul oprit aflat in copacul cunoasterii(cunoasterii binelui si raului). Odata cu alegerea ei oamenilor le-a fost intrerzis accesul la copacul vietii. Din acel moment suntem impinsi in viata de povara cautarii cunoasterii absolute. Pretul acestei curiozitati este efortul necesar.

Doresc sa abordez mitologia legata de aceasta tema intr-un viitor nu prea indepartat.

Pana atunci insa, nu uita, desi ne-a fost interzis accesul la copacul vietii, el exista, o ramura din el esti chiar tu !
Foloseste aceasta ramura (propria viata), pentru a acumula cunoasterea care sa te multumeasca, sa te linisteasca, sa te faca fericit.

Ziua 3 – Fericire

fericire
But what is happiness except the simple harmony between a man and the life he leads?” – ALBERT CAMUS

Nici de aceasta data nu vei gasi aici, asternut in cuvinte sau imagini secretul fericirii. Vei gasi doar o parere, nimic mai mult prietene cititor.

Fericirea ne este data in viata ca un scop pe care il urmarim, pe care trebuie sa il urmarim in fiecare moment.
Constient sau inconstient, momentul de cautare al fericirii trebuie sa contina in el, concentrat, miracolul vietii.

Cred ca adevarata stare de fericire nu este de scurta durata, cred ca fericirea adevarata, odata gasita nu te mai paraseste.

Cred ca fericirea inseamna o stare linistita de satisfactie a mintii. Linistea este indispensabila pentru starea de fericire.

Am curajul sa spun ca exista mai multe nevoi inscrise in natura umana care odata satisfacute, ajuta la atingerea unui anumit nivel de fericire. Spre exemplu implinirea, satisfacerea nevoii de cunoastere, pentru unii oameni, chiar si satisfacerea nevoii de a-si ajuta semenii ii ajuta sa atinca un anume nivel al fericirii.

Nu cred ca imi voi petrece restul vietii cautand consistenta fericirii. Nu cred ca ajuta la ceva.

Ceea ce voi face in schimb este sa gasesc armonia intre mine si viata. Pentru ca viata e in mine, iar eu sunt o parte din viata, pentru ca viata este cu adevarat lucrul mare, si fara viata nu ar exista fericire.
Odata cu trecerea timpului vei invata ce inseamna viata pentru tine, si atunci vei putea fi fericit. Ai rabdare prietene.

Armonia intre tine si viata te va face fericit. Bucura-te ca traiesti.

-va mai urma-

Ziua 2 – Timpul

Timpul

‘ Timpul si spatiul nu sunt conditii in care traim, ci moduri in care gandim ‘ – Albert Einstein

Timpul, un subiect neterminat inca de intreaga omenire. Nu, nu il voi termina eu aici, nu voi deslusi tainele timpului, sper sa nu ai astfel de asteptari prietene cititor.

Folosim timpul ca si unealta care ne ajuta in procesul de cunoastere. Pretindem ca il intelegem, cand de fapt tot ceea ce facem cu el este sa ne ajutam mintea sa inteleaga universul in care traim. Tot ce facem cu el este sa il folosim in modele matematice, care de care mai complicate, avand astfel impresia ca stim tot ce trebuie sa stim despre timp. Chiar asa sa fie oare?

Eu vad timpul doar ca pe o perceptie subiectiva a procesului de devenire, al procesului de proprie devenire. Nu suntem noi oamenii cei care controleaza timpul, cred eu ca nu vom fi vre-odata, timpul curge peste noi, iar noi trebuie sa dam valoare acestei curgeri . Inca din cele mai vechi timpuri timpului i-au fost atribuite zeitati(ex. Cronos), ele controleaza timpul. Sper ca voi reusi sa abordez mitologia legata de acest subiect cu o alta ocazie. Cu fiecare clipa scursa trebuie sa ne apropiem de ceea ce inseamna inteleptciune . Nu vreau ca la batraneti(daca voi ajunge acolo) sa spuna cineva despre mine ca am incaruntit degeaba.

Abordari ale mele pe marginea acestui subiect vor mai exista, sunt convins de asta, mai am multe de inteles si multe de spus pe aceasta tema. Urmeaza, odata cu trecerea timpului…

Nu uita ca tu poti sa dai valoare fiecarei clipe, iti doresc succes !

Prima zi, primul ‘cuvant’

cuvantul
lumina, constiinta, prietenie, dragoste, ura, cunoastere, libertate, moarte, bucurie, tristete,urat, frumos

Da, ai ghicit, pentru prma zi din cele 7 am ales cuvantul ‘cuvant’.
Mai intai a fost cuvantul

Intr-o familie cu un nou-nascut, bucuria simtita de parinti atunci cand copilul scoate primul cuvant este foarte mare. Este momentul in care firul plapand de viata din omulet isi face ‘exprimata’ prezenta. Este un lucru mare. Evident, eu nu imi amintesc momentul in care am rostit primul cuvant, dar acela a fost ‘tata’.(am incredere in cine m-a auzit pentru prima data). Cuvantul este caramida oricarei limbi, este prima modalitate prin care un om(sanatos) isi exprima direct sentimentele, nevoile,parerile.

In diveresele mitologii, caracteristice diverselor culturi ale lumi, multitudinea de limbi de pe pamant vine ca o pedeapsa adusa oamenilor de catre zeitati. Spre exemplu, in mitologia crestina, Dumnezeu i-a pedepsit pe locuitorii Babilonului(Babel, orasul unde toata omenirea era unita si vorbea aceeasi limba, primul oras dupa potop) pentru ca doreau sa inalte ‘Turnul Babel’, care sa ajunga pana la cer, si sa serveasca drept templu unei false religii. Pedeapsa a fost incurcarea limbilor omenirii.
De ce reprezinta asta o pedeapsa pentru oameni oare? Eu cred ca suntem unicele forme de viata care avem capacitatea de a comunica in limbaj articulat datorita faptului ca suntem unicele forme de viata care avem capacitatea de a gandi abstract (sau asa stim noi). De aici si problema, un nou limbaj trebuie mai intai abstractizat pentru a putea fi invatat, rezultand efortul pe care il depunem pentru asta. Efortul este pedeapsa, la fel ca si in cazul izgonirii din rai, unde eva a muscat din fructul cunoasterii, prin cunoasterii de catre eva suntem toti pedepsiti sa mergem pe acest drum. Voi aborda acest subiect cu o alta ocazie insa.

Limbajul a asigurat evolutia cunoasterii omului, cuvintele pe care le auzi iti pot schimba starea interioara, cuvintele dor mai tare decat loviturile cu pumnul.

Limbajul ne face oameni, iar cuvantul face limbajul.

‘Zilele cuvantului’

Ideea originala din spatele titlului apartine unui prieten, vlladin dupa cum ii spunem noi. Am sa fiu lipsit de originalitate si imi voi incerca si eu talentul.

Timp de sapte zile, voi folosi cate un cuvant pe zi (ex. gol, infinit,moarte etc.) pentru a imi servi ca si tema de articol.

De ce fac asta? Am fost intrebat, nu o singura data, care este dupa parerea mea cea mai importanta inventie a omului. Sa fie roata? sa fie focul? aceste lucruri au stat in mainile sortii, ne-au fost date, nu a fost nevoie sa le inventam. Eu dau maxima importanta tiparului.

‘Tiparim’ de maine ;).