„Dacă folosind propria experienţă ajungi la concluzia că ceva este un fapt care contrazice o lege scrisă de autorităţi, atunci, trebuie să ignori autorităţile, şi să adopţi propria concluzie ca şi fundament pentru demersul tău.”

Această afirmaţie poate oferi un indiciu nu numai asupra modalităţii adoptate de Leonardo da Vinci în tratatele sale ştiinţifice, dar şi asupra modalităţii ce stă la baza creaţiilor sale artistice, şi anume: propria observaţie, propria căutare a adevărului. Este cunoscută fascinaţia precoce a lui Leonardo pentru elementele şi fenomenele naturii. Hrănită prin proprie observaţie, asceasta fascinaţie va avea un cuvânt important de spus în educaţia tânărului geniu, în educarea spiritului de om universal al lui Leonardo da Vinci. Pentru a pune în evidenţă rigoarea observaţiilor lui Leonardo asupra legilor naturale, se cade să amintim o însemnare făcută de el înainte de Nicolaus Copernicus şi Galileo Galilei, şi anume:

„Pământul este un astru asemănător Lunii, el nu este situat în mijlocul cercului pe care îl descrie Soarele, nici în mijlocul lumii. Cuiva care s-ar afla în Lună, Pământul nostru i-ar apărea că îndeplinește același rol ca și Luna pentru noi.”

Într-o altă însemnare, Leonardo intuieşte într-un mod aparte natura duală a luminii, formalizată matematic secole mai târziu de către Albert Einstein.

Un alt exemplu de rigoare îl constituie cele peste două sute de pagini de desene în care Leonardo redă cu deosebită migală fiecare organ şi ţesut al corpului uman. Acest demers a necesitat disecarea în condiţii precare a zeci de cadavre în spitale din Florenţa, Milano şi Roma. Rigoarea observaţiei necesită mereu sacrificiu, iar Leonardo include sacrificiul în metoda sa.

În drumul lui spre cunoaştere, Leonardo da Vinci a îmbinat mereu metoda empirică, şi creaţia artistică. Leonardo a înţeles rolul pe care arta, ca şi metodă sensibilă de cunoaştere a adevărului, trebuie să îl joace în cunoaşterea lumii şi a omului. Se pare că, folosind observaţia riguroasă, Leonardo a reuşit să atingă esenţa lucrurilor, esenţă pe care a reuşit mai apoi să o aducă la suprafaţă prin extraordinara sa creaţie artistică.

Pe urmă, dăruieşte-te din nou pe tine, în întregul tău. Dăruieşte-te pretutindeni. Astfel te vei goli de tine făcând loc unui alt tu, mai bun. Un alt tu care demult voia să vină în tine, dar nu avea loc de vechiul şi oribilul tu.

… hai, continuă, nu te opri!

Pentru a transmite Adevăr, arta trebuie să aibe un alt fundament: un fragment de ideal.

Cunoaşterea autentică nu are nevoie de senzaţional.

Cum semeni fericirea în jurul tău?

În fiecare zi ochii mei pierd câte o culoare. Nu ştiu sigur câte mi-au mai rămas. Cred că ochii mei au intrat în sevraj după tine.
Sau poate-mi furi tu câte o culoare în fiecare zi, aşa, doar ca să vezi cum îţi vine.
Hoaţo!